un fel de dor

Erau iubirile lui idioate de 2 zile, de 3 sau 4 zile, de foarte putine ori ajungand la magnifica cifra de 5 zile, dar niciodata la 6. Erau ca un pui de zambet prins in zbor pe-o strada rece.Si doamne! cat se mai bucura de ele.
Si nu doar atat, dar se simtea in siguranta in iubirile alea; timpul prea scurt si  contextul, destul de vag, nu lasau sa se strecoare frustrari si dureri goale, planuri sortite esecului sau compromisuri inutile; ii ofereau doar clipa si suflet.
Dar.. Mereu exista un "dar", nu-i asa?
Dar povestile aveau un defect adanc intiparit pe pagina pe care erau scrise.Era un defect cu aroma interesanta la inceput, dar care devenea amara daca insistai asupra ei.. era dorul. Dupa o iubire fulger ramai mereu cu 2 lucruri: o amintire si dor.
El isi dorea sa inlocuiasca dorul cu bucuria de-a fi trait clipa,cu bucuria ca s-a intamplat pur si simplu, dar in zadar; intotdeauna ramanea cu un "ce-ar fi /fi fost daca.." .
Uneori, cand era trist si se simtea singur, statea pur si simplu pe niste scari oarecare si-si amintea, cu zambet si cu respiratie grea.. si cateodata il bufnea plansul.. Daca in acele clipe te-ai aseza langa el si te-ai  juca cu parul lui si i-ai zambi incurajator , ti-ar zambi trist, si daca l-ai intreba ce-l framanta ti-ar raspunde simplu : "Mi-e dor!".
Ah, el si iubirile lui idioate!