...

Astept cu nerabdare primavara si jur ca ma iau la harta cu iarna de nu termina odata cu glumele astea proaste.
Da.. primavara-mi cu ciresi infloriti, miros de soare si lumina , multa si calda...
Cred ca am sa recitesc "La Medeleni"; parca inceputul primaverii e cel mai potrivit moment pt frumoasele metafore ale lui Ionel Teodoreanu.Mi se pare ca asa e..

Iti amintesti curcubeul? Si sunetul ploii, mirosul sarat..

De ce mi se pare totul asa de basm acum? E parca prea ireal, mai ales amintirea senzatiilor de-atunci.. e prea perfect sa fi fost asa . Nu ca nu a fost frumos, dar e ciudat cum intotdeauna ajungem sa idealizam amintirile. O amintire e mereu situata undeva la extremitati: ori e in punctul perfectiunii, ori ,poate, undeva aproape de dezastru, dar niciodata la mijloc, niciodata cu bune si rele, niciodata echilibrata.. mereu la extremitati.
Poate e un fel de mecanism al omului de.. de ce? de auto-aparare? aparare de ce?.. aparare de realitate..(?)
Poate asta ne sunt amintirile, un fel de evadare in ceva ce stim ca a fost real, dar pe care-l transformam in poveste.
Prezentul e realitate, pe el nu-l putem transforma, caci primim la tot pasul dovezi ale realitatii lui, dovezi ca nu e cum ne imaginam sau cum am vrea sa fie ci doar asa cum e si punct.
Pe de alta parte, amintirile sunt un prezent ce-a fost si care se lasa invaluit in mister, un mister al timpului ce-a trecut, un mister al detaliilor uitate... un loc in care fascinant de imprudent se imbina un "ce-a fost" cu un "ce-am fi vrut sa fie".

Crengile astea uriase de la geamul meu mi-au parut mereu a fi niste maini impletite,  mainile unei femei frumoase ce danseaza. Nu ca ar avea vreo relevanta
(dar..)
De fiecare data cand vine primavara imi doresc sa fi fost o balerina, asta-i ciudat, nu-i asa?

Why does it all have to be so complicated and shitty?
Because that's the way it goes, but remember.. every once in a while it goes the other way too

Rasu' Plansu'

I miss it, god damn it!


Mi-e dor de imbratisari in care sa te lasi cu toata fiinta ta, in care sa te pierzi. Si mi-e dor de zambetele alea care inlocuiesc 1000 de cuvinte. Mi-e dor sa-ti "plimbi palma-n parul meu pan-ajungi la suflet" si sa-mi fie frica "zambetul sa ti-l respir". Mi-e dor sa fiu agitata si nervoasa si trista si tu sa apari in fata mea cu un zambet cald si sa ma asculti si dai din cap de parca ai intelege cu adevarat ce tot indrug acolo(caci stiu ca ar fi imposibil sa intelegi, data fiind incoerenta mea) si cand as fi aruncat toate poverile de pe umeri, sa ma iei in brate si sa ma strangi tare, tare, pana ma fac asa de mica incat nu ma mai vede nimeni, asa de mica incat ma pot strecura pe sub usile(nenorocitele alea de usi!) pe care oamenii le inchid intotdeauna la intrarea in sufletul lor.. inclusiv pe sub usa ta. Si apoi mica fiind n-or sa ma mai gaseasca supararile, pot sa se si impiedece de mine si tot nu v-or stii ca eu eram!

Si mi-e dor sa fugim si sa ne prostim si sa radem! Sa fim copii si asta sa ne fie de-ajuns! Sa credem ca putem ajunge oriunde cu cei 5 lei din buzunar si pornim la drum fara planuri de cu saptamani inainte.Si sa radem iar!
Sa radem de fericire daca lumea tine cu noi si chiar ajungem unde vroiam si sa radem cu si mai multa fericire de noi insine daca o dam in bara! Sa radem de cat de naivi am fost si sa ne iubim unul pe celalalt pentru asta, sa nu fim nici frustrati nici tristi.

Avem timp de de toate in viata asta! Si de somn si de mancare si de iubire si de fericire si de suparari din cand in cand, trebuie numai sa le organizam bine! si astea se organizeaza numai si numai prin neorganizare! :))

Poti sa-ti imaginezi cat de frumos ar fi sa vi la mine la sfarsitul zilei aleia afurisite in care toate ti-au iesit pe dos si ca sa fie si mai si te-a mai prins si ploaia si esti ud leoarca? Sa bati la usa si eu sa-ti deschid si sa rad cand te vad si sa sar la tine in brate si tu sa te molipsesti de rasul meu si sa ma saruti cu suflet. Sa intram si sa-ti fac un ceai cald si bun sa nu racesti si-n drum spre bucatarie sa strang chestiile imprastiate prin camera, si pe tine sa te amuze asta; oricum nu-ti pasa ca era plin de culori si foi ,acuarele si haine peste tot, caci stii bine cat sunt de imprastiata si ,desi nu recunosti, iti place asta la mine. Si-apoi vin sa te tin in brate, sa te-ncalzesc si tu-mi spui cuvinte aiurea sau poate nu-mi spui nimic, dar eu tot inteleg ce te doare. Si-apoi adormim amandoi ingramaditi .. uitand sa mai fumam tigarile..

Si mai imi e dor sa ne bulgarim.. tu sa ma fugaresti peste tot si eu sa fug de parca as fi speriata de-adevaratelea, si bineinteles ca m-ai prinde , intotdeauna o faci! Si m-ai zapezi de mi-ar plange tinuta, aranjata cu atata atentie. Si nu m-as lasa mai prejos! Apoi am izbucni in ras si am sta asa culcati pe spate in zapada si ne-am privi si ne-am citi unul pe altul. Si eu as fi frumoasa de fericire! si tu te-ai bucura sa ma vezi si eu mi te-as saruta zgribulita si-am lua-o iar la fuga sa ne incalzim!

Mi-e dor sa fii! Dar cine esti tu?

Esti un Tu frumos si-as vrea sa te cunosc odata!

Uneori ma simt nebuna, poate chiar sunt.. sa vorbesc cu tine asa in gand si sa-mi imaginez exact ce se intampla si unde si cum.. sa-ti dau mereu alta voce si alt chip..

Cand ne intalnim, daca vrei.. pot sa-ti reproduc discutiile pe care le aveam inainte sa ne stim.. te-ai distra copios si-ai zice ca's o zapacita si eu.. te-as aproba!

M-am trezit ..?

M-am trezit visand la cum va fi daca imi ating scopul, si anume acela de a ma muta singura intr-o garsoniera cat de curand.
Inca mai sper sa gasesc o slujba cu un salariu suficient pt a acoperi chiria si intretinerea.. vorba aia, oricum nu mananc prea mult! Si pot sa renunt la ciocolata si la haine noi(pt o perioada de timp!!).
M-am trezit decorandu-mi imaginar camera. Era exact asa cum mi-am dorit-o intotdeauna, inghesuita si plina de suflet.
Aveam multe panze si foi si culorile imi erau imprastiate prin camera si pensulele la fel si ma vedeam pictand de cate ori aveam cate-o secunda libera. Si cand erau gata operele mele, daca-mi placeau indeajuns le puneam pe pereti si daca nu le ascundeam intr-un colt. Si tot acolo, pe peretii care vor fi probabil destul de plictisiti si seci, as fi pus si poze pe alocuri.
Imi va lipsi pictura mea cu micul print din camera de acum..pe asta daca as putea as lua-o cu mine!
Si ma gandeam ca eu voi avea intotdeauna ceai.. ceai adevarat. Si mi-am dat seama ca pentru a face ceai voia avea nevoie de un ibric.
Trebuie sa-mi cumpar un ibric!
Si trebuie sa-mi cumpar vase?!
Daca sunt scumpe vasele?...Eu o sa fiu saraca.Cum dracu o sa cumpar tot ce-mi trebuie? Si apoi bang mi-a venit alta imagine: o sa primesc cadouri vase inloc de mascote si ciocolate:))
Si oare o sa am probleme cu vecinii? Pe la blocuri sunt intotdeauna si oameni afurisiti..
Probabil o sa ma coste o avere incalzirea.. sunt friguroasa rau, nu de alta!
Si o sa am un fotoliu cald si comod si o lampa inalta si frumos decorata chiar langa el si in zilele de iarna reci si fara de zapada.. o sa ma ascund acolo cititind povesti frumoase si band ceai bun.
Si o sa am iar pat. Tu iti dai seama?! Pat adevarat! cu loc de dormit "la margine" si "la perete" si-o sa pot sa aleg in fiecare seara unde sa dorm.
Si o sa-mi veniti pe neasteaptate la usa si-o sa ma tresesc din somn si-o sa va deschis usa, cu ochii pe jumatate inchisi si cu parul ciufulit si voi o sa strigati si-o sa cantati si eu o sa zic "shh, mai incet" si voi o sa radeti si-o sa ma imbratisati si o sa mergem inauntru si-o sa jucam scrable si moara si tot ce veti vrea.
O sa-mi fie dor ca primul lucru pe care-l vad dimineata sa fie mama, somnoroasa si incruntata, fumandu-si prima tigara din zi.
O sa fiu nevoita sa ma trezesc mai devreme si sa-mi fac singura cafeaua. Probabil ca o sa fiu al naibi de singura cateodata.. dar "Singur poti fi si printre oameni" asa zicea vulpea din Micul Print...
O sa fie frumos!
E asa de frumos sa te gandesti la toate astea..
Imi doresc sa se implineasca :)

- Alo.


- Serus, pitic!

- Serus, veti. Ce-i baiu?

- Aaa.. N-ai drum in sens?

- Nu cred.. imi fac.. de ce?

- Am nevoie de o tigaie.

-E iarna...
- Si ce daca?!
- Pai.. iarna e.. frig. Stii? mie nu-mi prea place frigul.. si nici singuratatea.
- Ei na! ceva mai bun nu puteai scoate? Nu e iarna-frig, e iarna-cum ti-o faci tu! Nu e iarna-singuratate, tembelo, nu daca te opui tu. Ce-i nou in asta pt tine?
- Cred ca nimic..(chicotind) uai, chiar ca ai dreptate! Cateodata ma trezesc ca's la fel de naiva ca atunci demult. Ma intreb daca are vreun sens sa stim in teorie chestii pe care nu le aplicam niciodata..
- Cateodata vrei sa fi la fel de naiva ca atunci ..

Big fat drama

E incredibil de frig afara. Nici macar nu ninge.
Ei erau 2. Ei erau singuri.
Ea era frumoasa.
El era singur.
El era vulnerabil.
Ea era .. singura?
Ea plangea cu lacrimi mari si grele. Ea putea fi auzita peste mari si tari.
Lui i-a scapat o lacrima. Probabil ii intrase ceva in ochi. Privea in gol. Poate ii intrase golul in ochi.
El nu mai simtea pe nimeni "acolo".
Nici pt ea nu mai erau acolo, ei toti care-au fost. Ea simtea asta? Ea-si plangea durerea din nou si din nou si din nou. Pe ei ii dureau urechile.
El asculta.
Ei nu mai ascultau.
Ea nu ascultase niciodata.
Pe ei doi ii dureau. Pe fiecare in felul lui. Pe unul mai tare, pe altul mai putin. Pe unul mai adanc, pe altul mai la suprafata.
Ea era .. o zana cu o bagheta magica. Ea suferea pt toti. Ea se simtea vinovata pt necazul tuturor.
Ea era o zana?
Ea era frumoasa!
Ea iubea curat ceva pe lumea asta?
Ea plangea cu lacrimi mari si grele! ohoooo si multe!!

Am uitat povestile.. zanele .. sunt bune?

Pacat!

Nascuti intr-o lume de o complexitate care depaseste inchipuirea unui om marunt, voi va dati mici,dar va simtiti mareti.Nu prea incap altii pe langa voi, caci va-nmultiti eu-rile intr-atat incat vi's ochii prea slabi pt a le cuprinde cu privirea. Cel mai trist insa e ca nu va-ncapeti nici in propria piele, se bat eu-rile din voi pt mai mult sclipici; cred ca egoismul e singurul lucru maret in voi.. jalnic de maret, multiplicat.
Dar.. Goliat a fost invins de un amarat de David, dragii mei.. iar dramele voastre sunt atat de goale incat scartaie cand te uiti la ele..
Destula a fost povestea asta pt mine, destui ati fost si voi.. vreau sa-alunec spre lumile mele cu oameni buni si calzi ..
V-am facut mici,mici cat un chibrit si v-am inchis intr-o cutie pe masura; imi pare rau , dar momentan am nevoie ca voi sa ramaneti acolo, mici cum v-am facut... fara asta lumea mea n-ar mai avea sens ..
Poate o sa am mai incolo rabdarea de dinainte si atunci am sa va scot din cutie, atunci am sa incep iar sa inteleg si sa accept.. ca oamenii sunt de mai multe feluri.