Cuprins

Eu nu am timp niciodata sa scriu postari pe blog, asta e motivul pt care ,la un moment dat, am hotarat sa o termin cu el, dar nu pot. Nu pot si pace! Daca il sterg ma mananca buzunarele si gandurile si simt ca explodez in orice clipa si saracuta de mine nici macar nu am unde sa-mi intind durerile si fericirile. E ciudata treaba asta..

Dar sa lasam asta..
Mi-au fost pline zilele, poate prea pline ( "you've got so much to do and so many hours in a day" ).
Imi vine in minte bine cunoscutul refren "Am doar 18 ani, sunt nebun, iubesc si nu am bani". Doamne cat de la propriu am simtit cuvintele astea .. cu toti porii fiintei mele.
Iar le-ndrug haotic, alta era ordinea fireasca.

Tabara de la Preluca.. mi-s toata numai un zambet cand ma gandesc la tabara asta. Atata suflet, domne! atata suflet si atata frumos :) nu pot insira fraze coerente despre tabara asta , ce a fost acolo poate fi spus numai in necuvinte.
Ah si am venit apoi acasa.. si m-am sufocat. M-am lovit de peretii astia plictisiti si aroganti si de rutina si de aragaz si n-am incaput.. asa ca am plecat la mare.
Si acolo m-am respirat si m-am limpezit. Ce dor imi era de mare!
Nisipul sub pasii mei desculti si aerul sarat si murmurul marii..
( vreau sa ma dansezi si la mare; observ ca vreau sa dansez cam peste tot..)
M-am intors de pe plaja direct in toamna si m-am speriat. Nu, nu ma-ntelegeti gresit, nu ma sperie toamna.. m-a speriat, asa, bruschetea cu care am intrat in toamna.
Esarfe si geci si frunze colorate.. vant.. (Imi place toamna pt ca simti vantul mai viu decat in orice anotimp)
M-am intors cu forte proaspete si mi-am facut ordine in camera, in dulap, apoi mi-am facut ordine si in viata.. si am mai urcat o treapta..

Si acum ma pot intoarce la grijile-mi de copil zapacit si visator..
oare de ce-mi zambesc pana si genunchii cand ma gandesc la tine?
si cum naiba reusesti sa ma dai peste cap asa.. intr-o privire?