Oare de ce te mai astept?

un fel de dor

Erau iubirile lui idioate de 2 zile, de 3 sau 4 zile, de foarte putine ori ajungand la magnifica cifra de 5 zile, dar niciodata la 6. Erau ca un pui de zambet prins in zbor pe-o strada rece.Si doamne! cat se mai bucura de ele.
Si nu doar atat, dar se simtea in siguranta in iubirile alea; timpul prea scurt si  contextul, destul de vag, nu lasau sa se strecoare frustrari si dureri goale, planuri sortite esecului sau compromisuri inutile; ii ofereau doar clipa si suflet.
Dar.. Mereu exista un "dar", nu-i asa?
Dar povestile aveau un defect adanc intiparit pe pagina pe care erau scrise.Era un defect cu aroma interesanta la inceput, dar care devenea amara daca insistai asupra ei.. era dorul. Dupa o iubire fulger ramai mereu cu 2 lucruri: o amintire si dor.
El isi dorea sa inlocuiasca dorul cu bucuria de-a fi trait clipa,cu bucuria ca s-a intamplat pur si simplu, dar in zadar; intotdeauna ramanea cu un "ce-ar fi /fi fost daca.." .
Uneori, cand era trist si se simtea singur, statea pur si simplu pe niste scari oarecare si-si amintea, cu zambet si cu respiratie grea.. si cateodata il bufnea plansul.. Daca in acele clipe te-ai aseza langa el si te-ai  juca cu parul lui si i-ai zambi incurajator , ti-ar zambi trist, si daca l-ai intreba ce-l framanta ti-ar raspunde simplu : "Mi-e dor!".
Ah, el si iubirile lui idioate!

Imi place mirosul toamnei.
Niciodata nu astept sa vina toamna, dar cand vine nu sunt dezamagita, exista ceva in venirea ei care ma bucura oarecum. si mirosul.. imi place. In timpul anului uit cum miroase toamna si nu astept sa regasesc acea senzatie cum astept sa reintalnesc mirosul marii sau al ierbii proaspat cosite.. poate tocmai asta e acea bucurie de care vorbeam..
"cu umbra unui copac sau mai bine.."
da.. mai bine..
necuvinte de noapte, de pasi desculti in iarba uda si de buzunare pline cu zambete
Cand vrei sa lungesti timpul.. el o ia la fuga!
"cu umbra ta"

Cuprins

Eu nu am timp niciodata sa scriu postari pe blog, asta e motivul pt care ,la un moment dat, am hotarat sa o termin cu el, dar nu pot. Nu pot si pace! Daca il sterg ma mananca buzunarele si gandurile si simt ca explodez in orice clipa si saracuta de mine nici macar nu am unde sa-mi intind durerile si fericirile. E ciudata treaba asta..

Dar sa lasam asta..
Mi-au fost pline zilele, poate prea pline ( "you've got so much to do and so many hours in a day" ).
Imi vine in minte bine cunoscutul refren "Am doar 18 ani, sunt nebun, iubesc si nu am bani". Doamne cat de la propriu am simtit cuvintele astea .. cu toti porii fiintei mele.
Iar le-ndrug haotic, alta era ordinea fireasca.

Tabara de la Preluca.. mi-s toata numai un zambet cand ma gandesc la tabara asta. Atata suflet, domne! atata suflet si atata frumos :) nu pot insira fraze coerente despre tabara asta , ce a fost acolo poate fi spus numai in necuvinte.
Ah si am venit apoi acasa.. si m-am sufocat. M-am lovit de peretii astia plictisiti si aroganti si de rutina si de aragaz si n-am incaput.. asa ca am plecat la mare.
Si acolo m-am respirat si m-am limpezit. Ce dor imi era de mare!
Nisipul sub pasii mei desculti si aerul sarat si murmurul marii..
( vreau sa ma dansezi si la mare; observ ca vreau sa dansez cam peste tot..)
M-am intors de pe plaja direct in toamna si m-am speriat. Nu, nu ma-ntelegeti gresit, nu ma sperie toamna.. m-a speriat, asa, bruschetea cu care am intrat in toamna.
Esarfe si geci si frunze colorate.. vant.. (Imi place toamna pt ca simti vantul mai viu decat in orice anotimp)
M-am intors cu forte proaspete si mi-am facut ordine in camera, in dulap, apoi mi-am facut ordine si in viata.. si am mai urcat o treapta..

Si acum ma pot intoarce la grijile-mi de copil zapacit si visator..
oare de ce-mi zambesc pana si genunchii cand ma gandesc la tine?
si cum naiba reusesti sa ma dai peste cap asa.. intr-o privire?