miercuri, 4 august 2010

Revolta in ultimul ceas

Cateodata cand dam peste un om mai puternic, sau unul care nu prea are obiceiul sa-si expuna sentimentele in fata tuturor, sau poate amandoua caracteristicile la un loc, avem tendinta de a-i minimaliza durerea.Daca omul nu spune ca-l doare, daca nu se plange incoace si incolo sau daca nu-ti spune verde in fata "Fiinta m-ai ranit!", pt ca gandeste, eh, ce rost mai are sau poate pt ca pur si simplu vrea sa tina pt el asta, atunci consideram ca pe om nu-l doare , ca nu l-am ranit.
Crezi ca pasii tai n-au lasat nicio urma? Poteca mea nu e de asfalt, prostutule, e acoperita cu nisip, ca la mare, si pe nisip se vad urmele pasilor,chiar daca nu dureaza toata viata. E nevoie insa de un vant puternic sa acopere urmele.
Te-am auzit azi spunand " Vai saracuta B! Ce putin gandeam atunci! Am ranit-o destul de urat si inca ma mai simt vinovat cand o vad.."
Si eu? Te-ai gandit vreun pic ca si pe mine m-ai ranit?!Am fost acolo mai mult decat ar fi trebuit . Si doar mi-ai spus-o! Mi-ai spus chiar atunci , cand a aparut si ea in peisaj, ca par a fi suparata din pricina ei. Pai si cum era sa nu fiu? Daca glasul mi s-a chinuit sa scoata un "Nu-i adevarat!" ce se vroia a fi convingator, tu n-ai stiut sa vezi mai departe?
Nu inteleg de ce m-ai durut azi cand te-am auzit.. dupa atata timp,se poate sa ma-npiedic iar de acelasi bolovan? Suntem prieteni.Apele s-au linistit de mult. Atunci de ce?
Ce drept am sa ma revolt acum ? Mai ales ca nu mi-am recunoscut dezamagirea niciodata.Nu ti-am spus si nici n-am vrut sa-ti dau de banuit vreodata ca m-ai ranit. Nici eu nu vroiam sa cred...
Credeam ca m-am vindecat de tine.. dar ,oare, te poti vindeca atunci cand raman chestiuni nelamurite?

Niciun comentariu: