parea senin..

Intamplarile s-au ciocnit unele de altele si s-au spart in bucati multe si grele care s-au raspandit rapid prin toate colturile sufletului, iar efectul a fost cel putin dureros.
Dar, El era un norocos asa ca "cel putin durerea" nu paru sa tina prea mult.Incepu sa numere in gand pana la 10, apoi pana la 100, pana la 1000, pana cand lucrurile incepeau sa para absurde. Ca atunci cand spui de prea multe ori un cuvant, pana cand sunetele iti par absurde si insasi cuvantul isi pierde sensul, ramanand o insiruire de sunete pe care nu le mai leaga nimic. Numarand devenea absurda ideea de durere, de orice, numarand ajungea sa traiasca pt acele sunete goale insiruite fara vreun scop si mai ales fara armonie.Practic era o incercare penibila de autoanihilare, caci era constient de faptul ca atunci cand se va opri, gustul de furtuna se va intoarce si el.
Se opri din numarat.
Inchise ochii.
Plouase afara si totul era ud in jur.Adora mirosul de dupa ploaie.
Asta era momentul perfect pt plimbari. De multe ori plimbarile astea au fost tihnite, calde si vesele chiar daca tacute.Azi erau doar tacute.
...
Ei nu aveau timp si nici rabdare, ei nu priveau decat masca de El si nu se oboseau s-ncerce daca e reala, asa cum nici copii nu-ncearca barba Mosului.
...
Daca-l vedeai plimbandu-se prin parc, ti-ar fi parut senin,de parca iesise sa adune stropi limpezi de vara.