luni, 6 decembrie 2010

Rasu' Plansu'

I miss it, god damn it!


Mi-e dor de imbratisari in care sa te lasi cu toata fiinta ta, in care sa te pierzi. Si mi-e dor de zambetele alea care inlocuiesc 1000 de cuvinte. Mi-e dor sa-ti "plimbi palma-n parul meu pan-ajungi la suflet" si sa-mi fie frica "zambetul sa ti-l respir". Mi-e dor sa fiu agitata si nervoasa si trista si tu sa apari in fata mea cu un zambet cald si sa ma asculti si dai din cap de parca ai intelege cu adevarat ce tot indrug acolo(caci stiu ca ar fi imposibil sa intelegi, data fiind incoerenta mea) si cand as fi aruncat toate poverile de pe umeri, sa ma iei in brate si sa ma strangi tare, tare, pana ma fac asa de mica incat nu ma mai vede nimeni, asa de mica incat ma pot strecura pe sub usile(nenorocitele alea de usi!) pe care oamenii le inchid intotdeauna la intrarea in sufletul lor.. inclusiv pe sub usa ta. Si apoi mica fiind n-or sa ma mai gaseasca supararile, pot sa se si impiedece de mine si tot nu v-or stii ca eu eram!

Si mi-e dor sa fugim si sa ne prostim si sa radem! Sa fim copii si asta sa ne fie de-ajuns! Sa credem ca putem ajunge oriunde cu cei 5 lei din buzunar si pornim la drum fara planuri de cu saptamani inainte.Si sa radem iar!
Sa radem de fericire daca lumea tine cu noi si chiar ajungem unde vroiam si sa radem cu si mai multa fericire de noi insine daca o dam in bara! Sa radem de cat de naivi am fost si sa ne iubim unul pe celalalt pentru asta, sa nu fim nici frustrati nici tristi.

Avem timp de de toate in viata asta! Si de somn si de mancare si de iubire si de fericire si de suparari din cand in cand, trebuie numai sa le organizam bine! si astea se organizeaza numai si numai prin neorganizare! :))

Poti sa-ti imaginezi cat de frumos ar fi sa vi la mine la sfarsitul zilei aleia afurisite in care toate ti-au iesit pe dos si ca sa fie si mai si te-a mai prins si ploaia si esti ud leoarca? Sa bati la usa si eu sa-ti deschid si sa rad cand te vad si sa sar la tine in brate si tu sa te molipsesti de rasul meu si sa ma saruti cu suflet. Sa intram si sa-ti fac un ceai cald si bun sa nu racesti si-n drum spre bucatarie sa strang chestiile imprastiate prin camera, si pe tine sa te amuze asta; oricum nu-ti pasa ca era plin de culori si foi ,acuarele si haine peste tot, caci stii bine cat sunt de imprastiata si ,desi nu recunosti, iti place asta la mine. Si-apoi vin sa te tin in brate, sa te-ncalzesc si tu-mi spui cuvinte aiurea sau poate nu-mi spui nimic, dar eu tot inteleg ce te doare. Si-apoi adormim amandoi ingramaditi .. uitand sa mai fumam tigarile..

Si mai imi e dor sa ne bulgarim.. tu sa ma fugaresti peste tot si eu sa fug de parca as fi speriata de-adevaratelea, si bineinteles ca m-ai prinde , intotdeauna o faci! Si m-ai zapezi de mi-ar plange tinuta, aranjata cu atata atentie. Si nu m-as lasa mai prejos! Apoi am izbucni in ras si am sta asa culcati pe spate in zapada si ne-am privi si ne-am citi unul pe altul. Si eu as fi frumoasa de fericire! si tu te-ai bucura sa ma vezi si eu mi te-as saruta zgribulita si-am lua-o iar la fuga sa ne incalzim!

Mi-e dor sa fii! Dar cine esti tu?

Esti un Tu frumos si-as vrea sa te cunosc odata!

Uneori ma simt nebuna, poate chiar sunt.. sa vorbesc cu tine asa in gand si sa-mi imaginez exact ce se intampla si unde si cum.. sa-ti dau mereu alta voce si alt chip..

Cand ne intalnim, daca vrei.. pot sa-ti reproduc discutiile pe care le aveam inainte sa ne stim.. te-ai distra copios si-ai zice ca's o zapacita si eu.. te-as aproba!

4 comentarii:

Anonim spunea...

Oh, suntem o mie de TU frumosi acolo ce nu poftesc nimic mai mult decat sa rada de dezordinea ta, sa se bucure de zambete si tinute acoperite de zapada si sa se ingramadeasca indragostiti intr-un pat cald si iubitor. Dar cine sa ne bage in seama? Traim unii langa ceilalti neputinciosi sa ne citim gandurile sub fetele impasibile. Mi-e asa de dor sa pot citi gandurile din spatele unor ochi frumosi...

Descult spunea...

si mie..
nu suntem chiar neputinciosi.. poate nu ne straduim destul .. si poate nici fetele nu sunt impasibile.. poate nu suntem atenti la momentul potrivit.. :)

Anonim spunea...

momentul potrivit, locul potrivit... sau mai bine, momentul ideal in locul ideal care sa infiripe ceaiuri, zapezi si zambete.

ce-simti spunea...

Ce frumos... Sincer cand am vazut ca ai scris m-am bucurat tare, dar n-am citit chiar atunci. Mi-era frica nu stiu de ce, ca n-am sa mai gasesc frumusetea ce o gasisem in posturile tale mai vechi.

Ma inselam. Iar asta imi aduce aminte de o intamplare mai veche din liceu, cand dadusem o poezie amicei mele cu care veneam acasa de la scoala, iar ea nu o citise cu saptamanile tot dintr-o frica asemanatoare. Poezia nu era de dragoste - o raritate printre versurile stangace ce le scriam atunci.

Imi place foarte mult postul acesta. Ma uimeste claritatea cu care imaginezi dorinta. Eu sunt naivul care crede in "the law of atraction". Iar ceea ce ai scris tu aici e exact acel ceva care ar putea atrage in viata ta implinirea acestei dorinte.

Imi place metafora micului in care te transformi pentru a putea trece pe sub usa sufletelor si a nu fi descoperita de suparari.

Frumos.

Iti doresc ca in acest an sa poti sa te faci atat de "mica" incat sa treci usa sufletului unui om la fel de frumos ca si tine.